﻿15 ianuarie 1911
Apare de 2 ori pe lună  
Director, D. Brezulescu         
Redacția și Administrația în Comuna Novaci, județul Gorj

Rostul Nostru

Avem o țară, dela Dumnezeu, bogat înzestrată:

În Miazănoaptea și Apusul ei, România are munții Carpați, frumoși, cu păduri întinse, prăpădite de noi pe unele locuri, cu pășuni mănoase, care nutresc vite în turme nesfârșite și în cirezi nenumărate și cu acele năvalnice isvoare și mari căderi de apă, care ar putea da o înspăimântătoare putere de mișcare pentru felurite fabrici și meșteșuguri omenești; ce vor mai ascunde încă, înăuntrul lor Carpații, e o dovadă lăsată în grija muncei viitorului.
Sânul Țări e încins ca de un brâu de dealuri și coline cu pământuri minunate pentru vii și de văi și vâlcele cu așezări norocoase pentru arbori roditori.
În Miazăziua și Răsăritul Țărei, Dunărea și Prutul, care ușurează transportul bogățiilor noastre și Marea cea Neagră, care e plămânul prin care respiră România și pretutindeni, în această parte de țară, câmpii fără sfârșit, cu pământul ca icra, pe care grâul crește nemilostiv și bălți numeroase, în care pești gustoși și mulți, trăesc în voia lor.
Trei firi de tărâmuri, toate brăzdate de nenumărate cursuri de apă, care se îndreaptă spre Dunăre și care ar putea fi ușor folosite în puteri binefăcătoare pentru Agricultura României.
Avem un popor: una, ca ginte, ca limbă, ca religiune, ca obiceiuri și în juru-i pretutindeni numai oameni de acelaș neam, ca noi; avem un popor cu însușiri frumoase: deștept, muncitor, econom, moral, milos, viteaz, prăsitor și iubitor de pământul pe care stă.
Și cu un așa popor și cu asemenea țară, totuși, nu se poate spune, că viața României e bună.
Mortalitatea îngrijitoare a copiilor, la poporul nostru;
80.000 de pelagroși pe fiecare an, între sătenii noștri;
Prăpastia financiară care în 1899 ne-a amenințat; și
Groasnica răscoală, care în 1907 ne-a cutremurat, nu sunt semnele, că poporul român duce o viață sănătoasă.
Pricina?
După noi, starea de incultură a poporului român, pe care o mărturisește cei 62% de neștiutori de carte și cei poate 99% de neștiutori de drepturi și datorii, câți avem.
Ce cari trăim în popor, știm câtă înapoiere îi stăpânește viața; anchete pricepute și cinstite, care se fac asupra stărilor noastre culturale, spun lucruri de necrezut; viața culturală din această țată e asemenea unei nopți cu întunerec adânc, în care numai ici colea lucește câte o stea, scânteierile luminoase ale pături noastre culte; în așa stare, nu se poate spune, că însușirile întregi ale poporului nostru stăpânesc deplin darurile țărei acesteia.
Și câți înțelegem răul și putem lupta contra-i, suntem datori să o facem; nu-i nici un păcat mai greu, decât să stai cu mânile încrucișate ori să petreci, în fața nevoilor mari ale neamului tău.
Când 12 milioane de suflete românești, câte trăesc în această țară și în cele vecine ei, sunt împrejurate de toate părțile de ginți străine, foarte puternice și unele chiar ridicate, e o poruncă a neamului să muncim pentru luminarea poporului nostru.
Datorim străduință pentru deșteptarea acestei țări, pentru că atunci când cele cinci milioane de Români, de sub stăpâniri streine, își vor arunca privirile spre noi, să vadă între granițele Regatului lumina vie a unei vieți de sănătoasă propășire.
În serviciul acestui frumos ideal apare mica noastră foaie, menită să mărturisească credința în puterile poporului nostru și în cercul ei, să ducă celor desnădăjduiți cuvântul bun, al mângâierei, să aprindă celor întunecați candela sfântă a luminei și să fie pentru cei treziți, glas al deșteptărei lor.
Cum „Deșteptarea” își va îndeplini menirea, o va spune munca ei viitoare.
Dumitru Brezulescu
